Am constatat ca de-a lungul timpului, modul meu de a scrie s-a schimbat. Si ma refer la faptul ca ideile mele au inceput sa capete o alta forma, o forma "tridimensionala". Ele iau nastere dintr-o consecventa de invidiat, as putea spune, a gandirii. Pe masura ce cresc, imi "cresc" si ideile. Impropriu spus "cresc" pentru ca ele de fapt, raman aceleasi. Ceea ce se schimba este eul meu. Un eu premonitoriu ce viseaza spectacole de realitate.
Citisem in "Calatorul si umbra sa" de Nietzche ca filosofii sunt niste sireti si niste obscurantisti care vorbesc doar pentru ca acuza infatisarea intregului fundament al lumii. Cert este ca aceasta idee m-a zdruncinat. Eu ii respect pe filosofi, le respect modul lor "anormal" de gandire si pentru luciditatea absoluta de care dau dovada. Nu i-am citit pe totii filosofii ca sa imi fac o idee de ansamblu asupra filosofiei; am citit doar Cioran, Blaga( pe care il consider un fustrat) si am inceput sa citesc si Nitezche. Cioran, intr-adevar, impresioneaza prin maretia ideilor sale, dar mi se pare ca se contrazice de cele mai multe ori. El insusi se considera un "inapt" pentru lumea in care traieste, un inapt al societii, al regimului. Se regaseste in ideea sinuciderii. El scrie despre sinucidere, o venereaza. In "Convorbiri cu Cioran" el afirma ca " a scrie despre sinucidere inseamna sa invingi sinuciderea". Este convins de faptul ca ideea sinuciderii, gandul, este un gand care te ajuta sa traiesti. Este o idee exaltanta; iti permite sa suporti totul.
In cartea sa, "Pe culmile disperarii" in care se vorbeste exclusiv despre sinucidere, a refuzat sa se lanseze in tot felul de teorii metafizice. El traieste experienta eternitatii; de fapt, toti o traim, dar asta depinde de intensitatea vietii; traieste acel Absolut care nu se afla decat in obiectivitatea substantiala, neavand " idei, ci doar obsesii". Iata ca el se considera diferit de ceilalti oameni; "Idei poate avea oricine" , se considera omul care va rade in clipa finala.
Am ales sa vorbesc doar despre Cioran, cu toate ca mai sus am afirmat ca ideile lui nu se leaga unele de celelalte, pentru ca il consider un om cu totul si cu totul deosebit, un filosof care schiteaza anumite fundamente ale vietii, fiind vesnic distrus de propriile sale deficiente sau exaltari .El traieste intr-o singuratate individuala in care barierele interioare isi pierd consistenta.
Inca mai sustin cu tarie ca exista in fiinta noastra ceva ce contrasteaza atat de mult cu resortul intim al fiintei incat ne transforma vidul anxios intr-unul liric.
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu